Are cea mai ingenioasa arhitectura si o asezare unica in Sfintul Munte, pe virful unei pietre uriase, deasupra unei prapastii de sute de metri, care se termina jos cu tarmul marii. Manastirea Simonpetra e a treisprezecea in ierarhia Athosului, are hramul Nasterea Domnului si face parte din cele cinci manastiri cu tineret, care au adus un curent de innoire duhovniceasca in Sfintul Munte. Prima asezare monahala dateaza aici din secolul al XIII-lea. Un cuvios sihastru, anume Simon, care se nevoia alaturi, intr-o pestera, a zidit pe aceasta piatra un mic schit pustnicesc. De la el se numeste manastirea Simonpetra (sau Simonos Petra), adica "Piatra lui Simon". De-a lungul veacurilor a fost de mai multe ori distrusa de incendii. Dupa incendiul din 1580, Mihai Viteazu este cel care reface integral manastirea si o inzestreaza cu metoace (1591-1599).
Refacuta de Mihai Viteazu (1591-1599)
Incendiata din nou in 1626, Matei Basarab o reface intre 1633-1650. Dupa un alt mare incendiu, cel din 1891, reconstructia s-a realizat prin generozitatea tarilor rusi si prin ajutoarele banesti adunate intre 1899-1902 in Romania. In ultimele decenii raminind aproape goala, au venit 50 de calugari tineri din Manastirea Meteora si s-au stabilit aici. In 1990 obstea manastirii numara 80 de calugari. In ultimii ani la aceasta manastire s-au convertit la ortodoxie si s-au calugarit aici un vestit staret benedictin cu cinci ucenici ai sai, precum si un tinar din Rodezia. Iata deci o manastire atonita vie, lucratoare, misionara.
