Manastirea Dochiaru are hramul Sfintul Ierarh Nicolae si a fost intemeiata de Cuviosul Eftimie, care a trait in a doua jumatate a secolului al X-lea. In secolul al XI-lea a fost innoita de imparatii bizantini, dar a fost jefuita si incendiata de mai multe ori. A fost din nou refacuta de Ioan al V-lea Paleologul si de despotii Serbiei. Dupa caderea Bizantului, manastirea ajunge in paragina. Calugarii de aici fac apel la Domnul Moldovei Alexandru Lapusneanu, care se obliga sa o reinnoiasca in intregime. In a doua sa domnie (1564-1568) zideste din temelie biserica mare, turnul si zidurile de aparare, parte din chilii si finanteaza pictarea bisericii, lucrata de un reprezentant de seama al scolii cretane de pictura.
Arhitectura acestei biserici este mult influienteta de arhitectura moldoveneasca, semanind foarte mult cu biserica manastirii Slatina. Vazind ca lucrarile intirzie din cauza cheltuielilor foarte mari, Doamna Ruxandra sotia domnitorului, doneza marea suma de bani de 165.000 aspri de argint. Este cea mai mare donatie in bani facuta vreodata de domnii romani muntelui Athos. Ca si alte manastiri din Athos, si Manastirea Dochiaru avea metoace in tarile romane, care le aduceau venituri suplimentare pentru intretinere. In impunatoarea biserica de aici sint pictati si ctitorii Alexandru Lapusneanu si Ruxandra Doamna, iar Alexandru Lapusneanu mai apare inca odata in haina monahala si cu aura de sfint, intrucit el s-a calugarit sub numele de Pahomie.
Reinnoita de Alexandru Lapusneanu
