Pe platoul celei mai inalte dintre stincile Meteore, cu altitudinea de 613m, se afla manastirea cea mai reprezentativa din tot ansamblul, cunoscuta sub numele de Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Fata. Fondatorul acestei manastiri a fost Sfintul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. El a intemeiat pe aceasta stinca o mica sihastrie pe care o transforma in 1344 intr-o lavra, vestita pina in zilele noastre. Tot el a inceput constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon. Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, iar fresca interioara, de mare calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea. In secolele XVI-XVIII Manastirea numara pina la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie model. Si in prezent atit biserica mare, paraclisele cit si intreaga incinta sint frumos restaurate si bine intretinute.
Pe crestetul ros de intemperii al unei stinci uriase, sta agatata cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora, numita Sfintul Nicolae Anapafsas, adica Sfintul Nicolae Odihnitorul. Prima asezare monahala dateaza aici din secolul al XIV-lea. Adevaratul fondator a fost insa Sfintul Dionisie cel Milostiv, la inceputul secolului XVI. Fresca, de mare calitate iconografica, este lucrata in prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seama al Scolii Cretane de pictura. In prezent, mica manastire mai are doar citiva monahi.
Manastirea Sfintul Stefan este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luind-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfintul Arhidiacon Stefan a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind neincapatoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfintul Haralambie. Din anul 1961 manastirea a fost transformata in chinovie de calugarite. Muzeul manastirii adaposteste numeroase si pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino.
Deasupra unei mari stinci singuratice foarte abrupte, se inalta Manastirea Sfinta Treime. A fost fondata in anul 1438 de sihastrul Dometie. Biserica a fost zidita in anul 1476, iar fresca interioara dateaza din anul 1741.
Accesul la aceasta manastire (precum si la altele) se facea pe scara de funie sau cu plasa trasa cu un sistem de roata cu tambur si scripete.
Numele Manastirii Varlaam vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sihastrit singur pe virful acestei stinci uriase in jurul anului 1350. In anul 1518 doi frati din Ianina, Nectarie si Teofan, din familie de conducatori ai Epirului, s-au calugarit aici si au zidit pe vechile ruine o mica biserica cu hramul Sfintii Trei Ierarhi. Putin mai tirziu au zidit o mareata biserica inchinata Tuturor Sfintilor. Pina acum citeva decenii se urca si la Manastirea Varlaam cu ajutorul unei plase de fringhie trasa sus cu un sistem de scripeti si roata cu tambur actionata manual. Printre documentele acestei manastiri se pastreaza si unele romanesti de danie.
Manastirea Rusanu, dupa numele fondatorului ei, se inalta pe o stinca ingusta, aflata in vecinatatea uneia dintre cele mai falnice meteore (vezi si prima imagine din pagina). Este inconjurata de abis de jur-imprejur. Un culoar de beton si un pod suspendat te duc pe crestetul stincii complet izolate, unde se afla manastirea. Prima asezare monahala dateaza din secolul al XV-lea, cind citiva sihastrii se nevoiau aici, primind hrana de jos cu funia. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim si Ioasaf, au transformat mica sihastrie in manastire, zidind din piatra actuala biserica, cu hramul Schimbarea la Fata. Fresca a fost lucrata in anul 1561. Majoritatea manuscriselor si documentelor acestei manastiri sint pastrate la Biblioteca Nationala din Atena.
"Ce frumoase locuri de nevointa duhovniceasca ofera monahilor Muntele Meteora! Dar cit sint de asaltate aceste manastiri de turisti din toata lumea! Pentru aceasta multi monahi iubitori de liniste au parasit Meteorele si s-au retras in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea."
Parintele Ioanichie Balan
